cu mână întinsă am strâns toată puzderia de stelemi-am făcut din ele cercei și inele
și-am revenit printre muritorii de rând
mi-am zis "ce gălăgie-i aici, pe Pământ".
mi-a zâmbit apoi cu drag Luna, nebuna,
mi-a adus furtuna și am privit cum fulgeră și tună
Universul întreg îl simțeam cuprinzând
fiecare umbră și fiecare piatră de pe pământ
m-am ascuns, inocentă, sub salcia verde
mi-am zis că sub ea nici Cerul nu mă vede
și-am adormit cu lacrimile copacului bătrân
mi-am visat toată viața, mi-am spus ce aveam să-mi spun
și m-am trezit.
lângă mine nu mai era nimic de privit.
No comments:
Post a Comment