December 26, 2015

A.

No comments:
Nu vreau să îmi vorbești în nicio altă limbă
îmi sunt de ajuns cuvintele ce pe trup ți se perindă
fi-mi punct, nu-ți sunt virgulă
mirifică, magnifică
silabisire a simplei stări de a fi
cu tine simt bucuria unui parc plin de copii.

Stelele ne curg șiroaie pe gât
dă-mi infinitul și-o barcă, nu vreau nimic mai mult
o să navighez toate hărțile formate între sinapsele tale
o să acopăr și-o să-ți descopăr miracolele goale
fi-mi barcă de salvare când o să-mi pierd curajul
de sunt prea îndrăzneață, te rog, scuză-mi deranjul!
vreau doar să fiu acum, în clipa asta, aici
și să-ți dansez pe tâmple cu zâne și pitici
în vene o să-ți curg ca vinul în pahare
și-o să am din lume cea mai frumoasă culoare
pe care nu o va putea vedea nimeni altcineva
decât iubirea mea, decât iubirea ta.

December 15, 2015

21

No comments:
 cred că uneori nu îmi plac numerele
 limitează și abstractizează în același timp,
 simt că nu am loc, simt că mă tot schimb..
 important, vital și necesar
 e că simt.
 vreau să trăiesc o libertate perfectă
 mi-e fundament gândirea, setea concretă
 de mult mai mult decât cifrele pot arăta:
 o carte, o idee, trei linii, o cafea..
 Oamenii vin și pleacă
 plus și minus, la final
 se trage aceeași linie, nu rămâne același egal
 funcția asta nu e constantă, firea umană
 mă reprimă și mă deprimă, ce anormală
 și mistică poate fi, o simplă himeră
 nu te lega de lucruri, realitatea-i efemeră
 am trăit aproape șapte mii șase sute șaizeci și patru de zile
 în același meridian
 mă sperie curajul, mă flatează suspansul
 m-am oprit, însă, din a mai transfera
 din inima mea
 în inima ta
 21, iar eu te ascult
 21, te-am așteptat de mult.

December 12, 2015

nu cred că știu să fiu, nu cred că știu să cresc

No comments:
 vino să vezi câte grădini se află în sufletul meu
 vino să afli cât mi-a fost bine și cât mi-a fost greu
 aici, pe stânga, e primul străin pe care l-am iubit,
 mai departe în față e primul om care m-a rănit
 am în spate oamenii care au plecat
 lateral, dreapta, cei care sunt aici, care au stat.
 ia loc acolo, lângă livezi,
 sunt merele coapte, sunt merele verzi
 am fiert puțin vin, mai stai, mai rămâi
 ascultă-mă, sau poate nu m-asculți..
 decupează din peisajul ăsta cotidian
 toate faptele abstracte, pune-le pe tavan
 uită-mi toate regretele, se duc an după an,
 iar peste umerii mei goi
 s-au așternut furtuni, s-au așternut și ploi..
 stând aici, printre atâtea flori, printre urzici
 timpul s-a concentrat în secundele astea dulci
 învață să mă ierți, învață să nu uiți
 permanenta conștientizare a sinelui mă face să-ți mărturisesc
 nu cred că știu să fiu, nu cred că știu să cresc.

December 10, 2015

(in)finit

No comments:
 vectorial, îmi ies săgeți din inimă
 binele suprimă orice altă stare
 sunt petale de flori, sunt pete de culoare
 sunt poza aia pe care-o găsești uitată-ntr-un sertar
 sunt prima ta foaie, din primul tău abecedar
 sunt prima pătură cu care te-ai învelit
 sunt primul răsărit pe care l-ai privit
 sunt prima oară când ai făcut ceva fără că alții să știe
 sunt ziua aia în care ai jucat fazan
 sunt visele pe care ți le-ai desenat cu creta pe tavan
 sunt momentul când voiai mult prea mult să crești
 sunt toți oamenii pe care îi iubești
 sunt prima ta bomboană de Crăciun
 sunt un om cald, jur, sunt un om bun
 sunt momentul ăla când ți-a fost frică și ai scăpat
 sunt prima ta beție în Vamă
 sunt nisipul cald, când l-ai ținut în palmă
 sunt tenișii ăia rupți pe care încă nu te-nduri să-i arunci
 sunt sărutări pe frunte, sunt buze mult prea dulci
 sunt concertul ăla când ți s-a făcut pielea de găină
 sunt oara când ai dansat în ploaie
 sunt cuvintele pe care le-ai așternut cu atâta drag pe foaie
 sunt minutele alea în plus de la test
 sunt zâmbetul senin, sunt un vers
 sunt tricoul tău preferat
 sunt prietenul care a stat
 sunt tot ce ai vrut să fiu
 sunt un infinit
 sunt Lumea întreagă
 Sunt eu, nesfârșit.

December 9, 2015

Ananas

No comments:
 gura îți râde după ce mănânci ananas
 am pleoapele grele, mi-e creierul ars
 sunt o întreagă generație lipsită de somn
 am așezat toate cuvintele noastre frumos, într-un pom
 l-am numit copacul fericit
 și l-am udat, și l-am privit
 și cuvintele au crescut
 și s-au înmulțit
 și s-au bucurat, și s-au împrietenit
 și-au devenit împreună poezie
 sau orice ar vrea toate astea
 să fie...

December 3, 2015

absențe nemotivate

No comments:
 eu nu mă încadrez în dihotomia gândurilor tale
 entuziasmul meu îți provoacă pe buze răni mortale
 am aproximativ 15 ezitări pe minut
 am crezut prima data că am ezitat să te sărut,
 acut
 privesc cum îți strigă amorul mut
 pe gene.
 tulpinile a ceea ce s-a înfiripat între noi
 s-au bifurcat și închistat
 și am rămas goi
 dezbrăcați de anumite idei și nevoi..
 centimetru cu centimetru, cuantumul distanțelor dintre noi
 se împarte la doi.
 e perceptibilă oscilația aproape sinusoidală
 pe care o simți ca pe presiunea cotidiană
 dar o arunci și o stâlcești și chiar o uiți
 focalizându-ți atenția pe chipurile oamenilor fericiți
 ca mine, ca tine,
 ipostaza asta ne prinde chiar bine..
 îți vindec cu rigurozitate leziunile necicatrizate
 să zacem în abis împreună, fără timp, absențe nemotivate.