October 29, 2015

puzzle

No comments:
 iartă-mă, te rog, pentru întârziere
 am fost doar vizavi să-ți cumpăr niște miere
 în dulcile nopți ce ne-așteaptă de-acum
 să-ți fiu călăuza, iar tu să-mi fii drum..
 am așteptat un pic, dar iată c-ai venit
 mi-am prins în minte gustu-ți
 ți-am scris pe piele-n vis
 toți centimetrii care-ar putea să ne separe
 se anihilează, aerul dispare
 suntem uniți, împreunați, îmbinați
 ca într-un joc de asamblare, iar tu
 ești piesa aia pierdută
 pe care o rătăcești sub canapea
 și o găsești deodată
 din întâmplare
 fără să știi unde s-a ascuns până acum oare
 și o lipești
 cu piesa cealaltă
 care stătea însingurată și uitată pe raftul de sus al bibliotecii vechi
 și uite, deodată, ești numai ochi și urechi
 căci ți s-a întâmplat și ție, cotidianul te bate
 dar în lumea asta ceva încă răzbate
 unirea simplă și pură a două piese de joc
 e doar o faină-ntâmplare, e doar ceva de noroc
 și toate astea s-au petrecut
 într-o seară în care eu nu aveam nimic de pierdut
 căci ce ar putea oare, a se întâmpla
 decât ca lumea mea
 să se lovească de a ta?
 

October 6, 2015

poveste de seară (II)

No comments:
 te-am iubit atât de frumos
 încât tot restul lumii mi se pare pe dos
 ai trezit în mine furtuni rupte din rai
 când te-am găsit am spus "aici erai"...
 ce prostesc pare totul acum
 nu e nici început, dar nici final de drum
 nici măcar în vis nu-mi mai apari
 mi s-a uscat tot sufletul, am plâns ce-mi erai..
 e praf peste amintirile astea
 și-mi pare rău, e atât de păcat
 în două organul cel vital l-ai despicat
 inima mea, absurdă, acum doar mai bate
 să simtă, s-asculte, nu prea mai poate
 căci tot ce ai fost tu,
 tot ce ai însemnat,
 mi-a rămas ca un monstru
 și noaptea sub pat
 mi-e frică să mă uit,
 mi-e frică să te văd
 îmi pierd echilibrul și nu mai am timp
 numele tău a devenit venin pe limbă
 orizontul meu te mai cuprinde pe tine ..?
 n-ai vrut să-mi faci rău, nu mi-ai făcut prea bine..