Străine

M-ai ajutat să descopăr poezia din mine

Și dacă doar pentru asta mi-a fost dat să te-ntalnesc, rămâi cu bine! 

Să-ți fie sufletul lumină

Să-ți fie visele poteci 

Și viața de iubire plină 

Pe-oriunde mergi, oriunde treci.. 

Să-ți fie vorbele aripe 

Să-nalțe zborul către-eden 

Și s-ai în traista ta doar clipe 

Cu fericirea ca și semn. 

Să porți în spate doar rucsacul 

Cu amintirile demult 

iar în trecut să fie acul 

și cu sărutul nostru mut. 

Shattered

Să cad, sticlă spartă
ucide-mă-odată
Aruncă-mă-n stele
să fac praf din ele
lasă-mă-n vise
să scriu iubiri stinse
și lasă-mă-n vin
iubirea s-o-nchin.


ce dulce-i durerea!
Mi-e inima mică
și-n pace mi-e frică
de tine. nu-mi vine
să fug, nici să stau.
doar spune-mi pe șleau
ce vreau să aud
ți-e strigătul mut.

Șah mat

 Regina nu sunt eu,
 Dar regele tu..
 Pion inutil,
 Zac între un da și un nu.
 Tu n-ai să-nțelegi..
 Nebunul doar, poate,
 Ce soartă ostilă
 În inimă-mi bate.
 O tură, o noapte,
 O zi făr' de șoapte.
 Un rând prea tăcut
 te apără scut
 tot eu sunt, știi bine,
 șah matul, iubire.

Cocon

soarbe-mi din vise înțelesul nescris

n-am să te-ntreb ce nu e permis

doar sunetul morții să-mi sară-n timpane

vâslind printre patimi și iubiri diafane..

înțelege-mi pasiunea, urăște-mi credința

așează-te-n cap, să-mi vezi neputința

sunt liberă-n stoluri

de litere crunți

sunt prinsă-n decoruri

cu încruntate frunți..

mi-e soarta prea aspră,

mi-e vântul prea ger

te pipăi, te văd, te simt și doar sper.

ucide-mi durerea, mi-e ghimpe de mult

prin somnul de miere

încerc să o-nfrunt.

straniu

te uită, nu mai știu să simt

când am doar gând prin aur: negri 

fluturi de teamă mă cuprind 

brațe de sticlă mă tot cheamă.. 

spargi viețile-n tavanuri reci 

când vii și stai, 

când vii și pleci.

mă pierzi din teamă să mă ai

de ce tot vii, de ce tot stai?

aruncă-n palmă tot ce-ai vrut

se sting ambițiile: mut.

sunt tot ce sunt,

ești tot ce ești. 

nu te iubesc, 

nu mă iubești.

00:10

Pe tine te-am iubit
Firesc și subit
Și n-a știut nime
de mine, de tine.
Era mult prea mult
Pe alții s-ascult
Prea multe-obscurități
în suflet tu porți
te vreau, știi prea bine,
trăiesc eu prin tine
sunt prea nenăscut
prea vrut, prea de mult..
urmează-mă-n șoapte
n-am suflet, n-am noapte
n-am nimic, n-am tine
sunt doar eu cu mine.

firesc

Îmbrățișează-mă
cimentul să cadă
statuie-s: de piatră
am vântul în vene
sunt cea care crede
deci crede-mă-atunci
tot varul s-arunci
vopsește-mă nouă
mă plouă cu rouă
mă-mbată din soare
o nouă culoare
n-am nume, n-am viață
sunt o
dimineață.

zid

Cărămizi
ai zidit în mine
un râu de cine știe
de ce va fi
de ce nu e
de ce, de ce...?
umbre și sete
ce nori, ce de pete
mult oare și prea puțin
mai dă-mi niște timp
mai dă-mi mai mult vin..
dă-mi noapte și zori
dă-mi vise, fiori
dă-mi stări de plutire
dă-mi din amintire
suprema iubire: a ta fericire.