uită-mi, așadar, orice cuvânt în plus
ți-am scris prea multe rânduri,
am ars prea multe foi
am aruncat în tihnă
silabe la gunoi..
mi-am rupt din mine aripi
și le-am pus pe hârtie
am scos suflet și lacrimi
din pură agonie
am murit în fiecare vis pierdut
la fel, cu fiecare vers, ușor, am renăscut
și mi-am creat un fel de invincibilitate
un fel al meu, unic, de-a trece peste toate
peste toate nopțile albastre și reci
peste toate ironiile sorții..
te rog, Cuvânt, să nu-mi mai pleci.
No comments:
Post a Comment