e

 Vivianei îi plac cuvintele cu litera e 

 electric, entuziast, empatic 

 enervant și epuizant e 

 e, se repetă e 

 Viviana, Viviana e, Viviane, 

 ecler, echitație, echiprobabilitate 

 efectiv, erotic, educat 

 evident e evitată evoluția 

 exacerbat de exact am încercat 

 să aleg e, ce e, cine e 

 cum e 

 un e 

 unde e e 

 de ce e 

 e 

 evident e, o excepție 

 exclusiv exhibată, etalată, evoluată 

 Poezia asta e esențială în etica mea 

 îmi ești estuar și-ți sunt mal  

 etimologic și cultural 

 mă încadrez în toate elementele căutate 

 printre atâtea e-uri și păcate. 

tramvai

  

Astăzi m-am bucurat că m-am urcat în tramvaiul greșit

am ajuns într-un loc pe care altfel, cel mai probabil, nu l-aș fi găsit

și n-aș mai fi avut parte de privirea frumoasă a fetiței în rochița roz

nu m-aș mai fi gândit că poate m-am îmbrăcat prea gros

pentru o zi de 19 noiembrie, însorită

îmi place să trăiesc soarele, lumina mă face să mă simt iubită

de câteva săptămâni încoace

de la un gând aproape de final

am început să privesc altfel,

am început să mă las dusă de văl

și-am ajuns, astfel, în tramvaiul greșit

unii ar spune că sunt un om mult prea aiurit

și până la urmă, cui și de ce îi pasă

ai atâția oameni de cunoscut

și ai atâtea locuri de văzut

ai atâtea lucruri de făcut

ai atâtea vise de visat

și atâtea versuri de cântat

încât nici nu ar merita să-

ți irosești gândul pe atât

"aș fi putut să nu mă urc în tramvaiul greșit. aș fi putut".

poem.

 soarbe-mi din membrană celulară
 înțelesul nescris al stelelor care s-au născut
 în fiecare zi de când te-am cunoscut.
 gâdilă-mi cu senzația pielii tale
 dulcele adus de culori ilegale
 pe care cu soarta pe ochi ți le-am scris
 adu-mi, din miracol, pe pene, un vis.
 iubește-mi întregul, totalul, ființa
 fi-mi drum și lumină
 //și uită știința; //cu bună credință;

 din doru-mi pierdut.

.

douăsprezece și douăzeci și șapte de minute
 timpul trece pe vrute, pe nevrute
 mi-am privit azi în suflet oamenii dragi
 uneori e de-ajuns un simplu "ce mai faci..?"
 mârșav joc e moartea
 și viața, de fapt,
 te simți ca un suflet
 absurd și inapt
 necopt și netrebnic
 electrizat de sirenele
 ambulanțelor ce trec pe străzi paralele
 cu mințile noastre închise, incapabile să se exteriorizeze la extrem
 mi-e frig și mi-e lacrimi
 ce teamă, ce ger
 rațiunea insistă să-mi bată mâhnirea
 urmează-ți instinctul primar, doar atât
 fii numai ce vrei, fii tot ce ai vrut.