(Rea)mintire

Nu mai veni, fantasmă ! 

Mi-e teamă de trecut

Iar dorul meu de tine

L-am îngropat de mult..

De ce mi-aduci acuma

Atâtea amintiri

Când luni și luni de-a rândul
Am vrut să uit simțiri?

Nevinovată umbră, poftești iar amăgiri,
Dar infantila-mi sete

Te soarbe din priviri..

Te vreau din nou, aievea,

noi nici n-am inceput.

prezentul mi-e uitarea, mi-e teamă de trecut.

aleator

căzut, perete, gol

nisip, ploaie, pistol

ucis, iubit, avut

visat, visat, demult.

Pijamale reci

 dulap închis. sertare goale
 au mai rămas doar pijamale..
 nu le-arunca! lasă-le așa
 să pregatescă noaptea grea
 ce o va duce-ntr-una-n lume
 Iubirea noastră făr' de nume.

 Increată, ce absurd
 nu-i știi măcar de veste.
 de-ai știi tu, însă, din absurd
 cât am putut să scriu poveste...

nimic ( deșertăciune, nulitate)

Nimicul e mult mai amenințător

decât orice altă stare

orice altă trăire, uimire, culoare. 

Fiind nimicul, știind nimicul

Nu-ți mai rămâi decât tu ție însuți tot nimic

Fibrilar, tacit.

Un vid în goliciunea firii

Neutru chiar și nemuririi

Hazard în universul tot

Nimicul n-are-n lume loc.

Făcând nimic, iubind nimic

Supus rămâi, umil și mic

Firii absurde de-a fi

Făr' de vreo umbră a simți.

Vanitas vanitatum, omnia vanitas

Curat

Nu poţi şterge cu buretele
Orice perete de-al inimii..

Chimicale otrăvitoare
S-au întipărit acolo.

Tăcut.
Priveşte substanţele cum mă omoară
Ca şi cum ar fi prima
Sau chiar ultima oară
Ştiu că nu ţi-ai dorit să fie aşa
Dar nici tu nu mai poţi schimba asta..

Lacrimi.
De fapt, doar apă cu sare
Plăcută licoare..
Inundă în mine
Orice urmă de tine
O-neacă, o şterge
Nimic din ce sunt fără tine
Nu merge.

Întrebări

Aș vrea sã vorbim, 

nu doar să ne-ntrebăm mecanic

"cum ți-a fost ziua?"

sau "câte lingurițe de zahăr mai vrei în ceai?"

..

întreabă-mă ce am fost,

să te-ntreb ce erai

înainte să ne fi cunoscut,

înainte să ne fi văzut,

înainte ca Pământul să se fi învârtit pentru prima oară

înainte ca vreodată soarele să rasară

înainte de timp și de cuvinte

înainte de orice rugăminte

înainte de primul parinte

înainte de primul ochi deschis

înainte de primul vis

înainte de-ntâiul abis

înainte de steaua mea,

înainte de steaua ta. 

Iluzii

Am mai vãzut înainte acest set
Și, dragule, nu e nimic concret.
Nimic secret, constant, corect.

Universul nu se silește să moară,
Se transformă în monstru și mă-nfioară
La pământ, văzându-mă, cazută pe jos,
Nu a putut să îmi spună nimic mai frumos
decât "am mai văzut și înainte tot ce ai trăit"
"nu ești prima care a plâns, a râs, sau care a iubit".

Așa că, timidă, m-am ridicat,
am privit Universul imens și-mpăcat
gândindu-mă la apriga-i povară..
Deși știe totul, Universul nu poate să moară.

Și ce să fie mai crud de atât ?
Să afli tot ce e de știut
Tot ce a fost, tot ce va fi,
nimic imprevizibil în viața de zi cu zi.
Așa că i-am zâmbit, și, compătimindu-l, i-am zis:
"prefer să-mi fie viața toată un vis".