Și stelele-mi zgârie talpa
Aș vrea, totuși, Să te văd din nou
Și să îți simt buzele reci
Peste norii plumburii.
Când ai să pleci
Și când mai vii ?
Ce mai contează
Atâtea și atâtea întrebări
Când singurul răspuns
Sunt cuvintele alea două
Pe care nici eu nici tu nu îndrăznim să le spunem.
Și ce rost mai are
Să căutăm vinovați
Când și eu și tu
Știm prea bine că singura vină
E a noastră, pentru că
Privește, dragul meu,
Peste orașul acesta
Am presărat prea puține
Lacrimi de iubire..
