Limită

Uită-te-n oglindă
Pentru ultima oară
Şi-apoi croieşte-ţi calea
Singură, către eternitate.

Nu mă întreba cât o să dureze.
Te vei opri doar atunci
Când vei simţi că ai mers destul
Şi că acolo e locul tău.

Însă florile negre ale inimii tale
Vor încolţi peste pământurile acelea
Şi vei vrea din nou
Să pleci.

Atunci să semeni doar niţică speranţă
În sufletul tău uscat de vreme
Şi să-l stropeşti, măcar o dată pe zi,
Cu ploaie.