haos

generația mea a uitat să mai pună frână
suntem cu toții orbi și ne ținem de mână
bicicletele trec fericite deasupra felinarelor gri
suntem încă vii, suntem oare copii?
trăiesc înotând continuu într-un acvariu prost confecționat
am ipoteze și probleme care-ți fac capul pătrat
psihodinamic, pot spune că mă simt ca o particulă în mișcare browniană
la limita haosului sunt atât de creativă
mi se aprind în creier stele, rațiunea mi-e activă
și trăiesc eu, eu sunt Universul, eu respir, eu exist
sunt o generație dusă înainte fără vreun scop precis
vreau să schimb lumea și nici măcar nu știu să încep cu mine
vreau să fac bine, când mă uit în jur
nici nu mă pot abține.