te-ai gândit în timp ce autobuzele treceau fantomatic
străzile toate au câte un nume
dar cine le dă glas, și cine le mai spune
câte dorințe am ars odată cu țigările
lângă trecerea de pietoni
ce oameni buni am fost, și vai, ce demoni
am râs atâtea seri cu pahare de vin
am auzit mai des "hai, mai stai puțin"
n-am înălțat niciun zmeu în acest an
simt că mi s-a scurs viața cât am privit pe tavan
de fapt, simt că mi-a murit viața o dată cu pixelul ăsta
stau cu ochii închiși, aștept momentul oportun
să spun ceva în așa fel încât să nu pară la fel de nebun
tonul vocii mele o să-ți amintească
de banca aia de pe bulevard pe care-ai găsit-o la momentul cel mai bun
deja te-am pierdut, deja nu mai știi ce spun
nu contează, iubește-ți pixelii și taci
oricum nu știi că mergi
oricum nu vezi ce faci.
No comments:
Post a Comment