Doi

lasă-mă să acționez transformativ asupra propriilor construcții mintale

lasă-mă, apoi, să le influențez și pe ale tale,

nu te mai uita naiv și ironic pe geam

gândește-te mai bine la cât de frumoși eram

înainte ca zăpezile astea toate să se așeze peste noi.

am rămas autonomi printre oameni, 

deci, am rămas goi.

reversibilitatea gândirii e tot ce mai am 

hai să fugim aiurea pe străzi, cu spatele

hai să nu mai lăsăm oamenii să ne-audă șoaptele

e o agonie verde între mine și tine

copacii ăștia îmi schimbă tot răul în bine

visez.

mi-ai stimulat la maxim capacitățile,

te-am iubit în toate proporțiile.

și ningea.



Photo credits:Livia Fălcaru-Ambivalence