și lumea pe care-aș vrea eu să o văd acum
mi-am luat o cartelă de metrou
și-am coborât printre oameni plictisiți și plictisitori, din nou
am fumat sub clar de lună cu tine toate șoaptele
mi-ai ars pe palme stelele și toate constelațiile
lumea e totuși frumoasă, mai cred și mai sper
deși văd numai ceață, deși în suflete e doar ger
gândesc la figurat, antitetic și aparte
declară-mi pe buze cele mai dulci cuvinte inapte
să se așeze frumos, cu o sintaxă clară
iubesc cuvintele care nu au o formă banală
și te iubesc pe tine pentru toate cuvintele frumoase pe care mi le-ai dat
ce mai contează dacă s-au născut din artă sau din păcat
mi-e clar că totul devine absurd și nefast
noapte. nu mai aud nici măcar un glas.
No comments:
Post a Comment