Eva

 îmi vine să plâng, surd
 fără haine îmi stă sufletu-n stradă
 poftiți, dragii mei, toată lumea să-l vadă
 fragilă reprezentare
 a coastelor tale.
 ți-am fost vreodată Evă?
 mă întreb uneori
 dacă mâinile mele ți-au aprins fiori
 și dacă prin gând, seara, alergând alene,
 ți-a stat parfumul meu, în vise și pe gene..
 dezbrăcată, orgolii pentru mine nu mai există,
 iar această încăpățânare oricum persistă
 insistă sunetele să deruleze în cap
 cuvintele tale, mi-ești înger și drac
 din tine m-am rupt,
 m-am lepădat, mi-e bine,
 dar mă întorc iar în lanțuri
 descătușată-n sine
 leagă-mă de tine. suflet.