autumnal

e din nou septembrie
 spune-mi ce gând te mai sperie
 dar ce să te mai sperie, de fapt
 când viața și moartea
 pe-aici își fac de cap
 infailibil. totul și nimic nu mai contează
 prin vene sângele-mi vibrează
 sunt poezie pură
 pe gânduri am doar zgură
 mi-e sufletul nedrept
 și trupul imperfect
 dar ce relevanță mai are asta, oare?
 stăm amândoi aici,
 întinși, în pijamale,
 amprentele mele
 devin amprentele tale.
 (cărbuni pe piept
 pot să îmi ardă
 dar dragul de tine nu o să se piardă)
 antirealist. privesc viața prin ochii
 unui optimist convins.
 mai sper însă, așadar
 că literele sunt așezate așa cu un anumit scop
 și că totul în lumea asta
 își are al său loc.