Eu, liric

 tăcere
 firele astea toate
 s-au încâlcit, le-am înnodat și s-au împăienjenit
 în mintea mea.
 a rămas în cameră doar tăcerea, și ea
 mi-a încețoșat gândurile
 mi-a îmbolnăvit legăturile
 celulele toate s-au anihilat
 războiul e în mine, nu în lume, de fapt.
 distrugere totală
 ce ironic joc, cum scap?
 m-am așezat la masă cu mine,
 dar nu eram eu.
 personalități multiple? mi-e teamă și mi-e greu
 am stat ore-n șir
 de vorbă cu mine
 a fost așa frumos, nu m-am putut abține
 ultima oară când am venit, eram străine...
 acum furtuna asta îmi pare ruptă din rai
 și-mi vine să plâng, aici erai ?
 suflet sensibil și cald, luminos,
 tu faci orice să pară de prisos
 căci în întunericul ăsta
 tăiat cu sabia
 mă descurc singură
 eu cu lumina mea.