September 12, 2015

de vorbă

Interindividual.
am stat obraz lângă obraz
emoționant, te mai uitai din când în când la ceas
generalizându-ne și reducându-ne la simple ființe vii
te-ntreb ce mai știu
mă-ntrebi ce mai știi.
zarvă.
ploua peste oameni
și plouă în noi
bătăile inimii tale ajung cumva
pe retina mea, un fel de audioproiector
mi-e frică să nu se oprească
mi-e frică, nu vreau să mor.
emoționant.
mi-ai desființat toate adevărurile pe care le aveam
subtil și timid, te uiți iar pe geam
rămân doar cu tine.
mi-ești unica umbră
ce dor ne înghite?
ce dor ți-e poruncă?
am încetat.
întrebările sunt făcute pentru a nu avea răspuns
și oricum, între tăcerile noastre nu mai e loc de niciun cuvânt în plus.

No comments:

Post a Comment