toarnă-mi în carne dungile inimii tale
trupesc și firesc,
cere din ziduri înalte
să-mi dărâm sentimentul lumesc.
din tot ce există, din tot ce nu e
rămân punțile dintre mine și tine..
abătute coroane de spini înecați
în lacrimi și inimi, uscații, damnați.
căci eu, către tine
îndrept zi de zi
din inimă-mi frântă
săgeți rozalii..
ironic, ce soartă
de muritor blând
să-ți porți viață toată
numai așteptând.
No comments:
Post a Comment