Îți amintești când ploua cu soare, iubire?
Iar aripi de îngeri ne creșteau roditor
Când stropii în sine goneau cu pași repezi
Pe trupu-ți..cald și istovitor.
Îți amintești furtunile toate
În nopțile-ascunse de-oraș, ce departe
Și cântecul zilei venind norocos
Peste chipul tău drag, luminos..?
Îți amintești tu oare, iubire,
De mine, dar mai ales, de tine?
Naivă și dulce.. ferită de rele
Ferită de negru și de probleme..
Unde-ai apus, și când
Tu, soarele meu...?
Mi-e absurd să respir
De nu răsari când e greu.
No comments:
Post a Comment