vreau să mă închid într-o umbră și să le țip ferestrelor să nu se mai ascundă
de străzile orașului, senine sau reci
vreau să fiu o alee pe care mereu doar tu să treci
și mai vreau, în pustietate, să fiu
așezată pe un raft, cândva, mai târziu
o carte cu pagini gălbui și-nvechite
pe care-au fost scrise milioane de cuvinte
aș vrea să fiu o carte pe care să scrii toate silabele din lume
aș vrea, pe prima pagină, să am numai un nume
pe care să-l port ca ecou printre celelalte cărți
aș vrea, numele tău, să-mi fie pașaport
și-aș vrea, de-aș putea, numai în suflet să-l port
și toate cărțile din lume să fie retrase
când or să-mi vadă, în capăt, paginile arse.
No comments:
Post a Comment