21

 cred că uneori nu îmi plac numerele
 limitează și abstractizează în același timp,
 simt că nu am loc, simt că mă tot schimb..
 important, vital și necesar
 e că simt.
 vreau să trăiesc o libertate perfectă
 mi-e fundament gândirea, setea concretă
 de mult mai mult decât cifrele pot arăta:
 o carte, o idee, trei linii, o cafea..
 Oamenii vin și pleacă
 plus și minus, la final
 se trage aceeași linie, nu rămâne același egal
 funcția asta nu e constantă, firea umană
 mă reprimă și mă deprimă, ce anormală
 și mistică poate fi, o simplă himeră
 nu te lega de lucruri, realitatea-i efemeră
 am trăit aproape șapte mii șase sute șaizeci și patru de zile
 în același meridian
 mă sperie curajul, mă flatează suspansul
 m-am oprit, însă, din a mai transfera
 din inima mea
 în inima ta
 21, iar eu te ascult
 21, te-am așteptat de mult.