Attendre, c’est cela exister.

 toarnă-mi în carne dungile inimii tale
 trupesc și firesc,
 cere din ziduri înalte
 să-mi dărâm sentimentul lumesc.
 
 din tot ce există, din tot ce nu e
 rămân punțile dintre mine și tine..
 abătute coroane de spini înecați
 în lacrimi și inimi, uscații, damnați.
 
 căci eu, către tine
 îndrept zi de zi
 din inimă-mi frântă
 săgeți rozalii..

 ironic, ce soartă
 de muritor blând
 să-ți porți viață toată
 numai așteptând.
 

(a)fost

Îți amintești când ploua cu soare, iubire?

Iar aripi de îngeri ne creșteau roditor

Când stropii în sine goneau cu pași repezi

Pe trupu-ți..cald și istovitor.

Îți amintești furtunile toate

În nopțile-ascunse de-oraș, ce departe

Și cântecul zilei venind norocos

Peste chipul tău drag, luminos..?

Îți amintești tu oare, iubire,

De mine, dar mai ales, de tine?

Naivă și dulce.. ferită de rele

Ferită de negru și de probleme..

Unde-ai apus, și când

Tu, soarele meu...?

Mi-e absurd să respir

De nu răsari când e greu.

Inocență

Ce suflet să ai
Să minți ochii inocenți
Ce te privesc cu speranță, iubire?
Ce nopți de coșmar
Tu, suflet impar, 
să n-ai alinare în bine?
Sunt doar eu cu mine
Fantasmă de alb
Palid și sumbru, te pipăi și cad.
Căci nu ești tu, umbră..e doar cerul vag
Ce-l suflu-n lumină când doru-mi-e cald.


Drag. fără tine,
pustie eu sunt.
nu am început,
mă pierd ascultând
buzele altora pe care probabil le-ai sărutat..
Pe-ale mele, niciodată însă, mare păcat..

Eu

 vise.
 cineva mă place doar pentru că sunt optimistă
 atunci când restul lumii e tristă
 pentru că iubesc turcoazul și nopțile de vară
 fiindcă ascult Chet Faker și Luna Amară..
 căci iubesc poezia- în ea mă văd pe mine
 și simt că prin ea mă poți cunoaște cel mai bine.
 
 Cineva mă place doar așa cum sunt
 când ies din mare și am părul ud
 sau doar când stau la soare-nu vreau nimic mai mult.
 
 Cineva mă acceptă, chiar dacă-s imperfectă
 Și-ntârzii mai mereu,
 m-agit când mi-e prea greu
 mă plâng doar de prostii
 (și-am multe jucării..)
 Sunt prea dezordonată,
 Mă-ndrăgostesc deodată
 Mi-e dor de mulți și multe
 Ce nu vor să m-asculte.
 
 Cineva mă iartă
 Că-ncerc să fac artă,
 c-am frici și răni adânci
 crescute printre stânci.
 
 Dar..
 Există undeva, în lumea asta mare,
 Un anume cineva
 Ce poate să-și strecoare
 În sufletu-mi închis
 Povestea sa de vis.
 
 
 
 (Sunt un copil și-acum
 Mai am ceva din drum
 Răni am-dar nu-i nimic
 De cad, mă și ridic)
 

vineri6am

Uit. Promit că azi uit

și dărâm templul pe care 

inocent și-nflăcărat ți l-am ridicat

ce vină am eu, oare

n-am nici speranță, nici alinare

n-am decât zorii ce-mi aduc

în minte, încă un

"azi uit".

Început

 Îmbrățișează-mă
 tăcerea lumii o să ne apese coastele
 și stelele vor lumina tăcerile noastre..

 Soarele va răsări, natural și banal
 peste sufletele noastre, aspirațional.

 Urcă-mi treptele durerii
 Apasă-ți tălpile în ele
 Sărută-le cu buzele..

 Comandă-i primăverii
 Să-nflorească în mine
 O nouă iubire. 

Din vis, din nou

M-am deghizat
Să-ţi alung demonii
Ce urlă-n adâncuri şi zbiară
Tu, fiară.
Priveşte-mi măştile-nnoite
Vulcanic dor ce mi le-nghite
Nu simt durere, nu simt tristeţe
Nu simt nici ură..
E totul o harababură.

Dar am izbăvit!
Te-am ajutat sa-ţi umpli viaţa
De minunate amintiri
Însă acestea toate-s numai
În mintea mea, doar plăsmuiri.
Tu- proiecţie a unui ideal
În realitate, de fapt, nu ne potrivim pe niciun plan.
( Mi-ai tăiat inima orizontal, vertical şi longitudinal..)

piedica

Visam.
M-am împiedicat de tine,
Dar nu păreai foarte speriat
Ba din contră, deloc timid, m-ai ridicat.
am tencuit apoi în tine
speranţe şi-amintiri
privesc acum din mine
ce vise, ce zidiri..

Mi-ai înzestrat apusul
cu note de-amărui
şi-n seara ce ne leagă
n-am unde, n-am nici cui..
Să-i mai cutreier gândul
Sau să îi fur sărutul.
(Căci ai plecat de tot- nici să te simt nu pot.)

algoritm

 aritmetic, am încercat
 o descifrare absurdă
 a sufletului tău.
 ce erou,
 atâtea și atâtea necunoscute
 tu, ecuație cu dureri prea multe..
 am încercat să te derivez
 apoi, făr' de rost, să te integrez
 să-ți aflu o limită, nici nu conta unde
 dar în rezolvarea ta nu am putut pătrunde.
 
 așa că te-am lăsat
 un pic, te-am admirat
 continuu, neîntrerupt
 m-am întrebat
 cum poate, oare,
 o problemă frumoasă
 atâta suferință în mine să coasă?
 

Setea

 îngroapă-te în iubirea mea 

 și lasă-ntunericul să soarbă din ea 

 adâncă durere, frică și fiere 

 alcool și păcate 

 aici sunt de toate.. 

 sunt monstrul din mine 

 m-adap doar cu bine 

 îl sufoc și-l înec 

 cu vorbe, nedrept. 

 te-omor înflorind 

 petale iubind 

 și suflete reci

 când vii, când mai pleci.. 

  

visat, împăcat

am visat că pluteam

și iubeam, te iubeam

frezii în păr

și-aromă de măr 

mi-ai adus în suflet

tu, dragul meu zâmbet.

și tot în visare

pe stele, pe mare

m-ai dus într-un port

departe de tot

și-n vremea de-afară

în ce ne-nconjoară

rămas-am feriți

de ochii umbriți.

ce lume, iubito,

ah, preafericito,

cum ne surâde cerul

și cum din stingherul

suflet chinuit

cum tu m-ai iubit

și m-ai transformat

în vis împăcat.

(dez)ordine

 ce lucru rar, atât de frumos

 să privești lumea
 cu susul în jos

 să-mbini în tăcere

 negura nopții

 cu șoaptele reci și dulci ale morții.

 să prinzi de-o aripă un gând tremurând

 să-l săruți pe tâmple, să-l vezi surâzând.

 să scapi de cuvinte

 să vrei și să poți

 în poduri de vise

 tăcerea s-o scoți.

 (

 ce idee nebună,

 ce lume plăpândă

 în tine se-ascunde

 metafora-mi blândă.

 )

vorbe

 "stelele sunt ale tale, iubito"
 asta i-am spus prima oară când am mințit-o
 cât de credulă a fost în vorbele mele
 și cât de mult a sperat, frumoasă, în ele..
 
 "din ochii tăi n-or să mai curgă nopți"
 a fost tot ce i-am putut șopti..
 draga de ea, prea tristă, n-a știut
 că-n mine păcatul era țesut.
 
 
 "ești bucuria mea supremă"
 și am căzut într-o extremă
 în care, far' să vreau, te-am dus
 iar zâmbetul ți l-am apus..
 
 iubita mea din vise vechi
 am fost, în lumea ta, perechi
 dar răul meu te-a alungat
 rămân eu, singur, c-un păcat.