.

douăsprezece și douăzeci și șapte de minute
 timpul trece pe vrute, pe nevrute
 mi-am privit azi în suflet oamenii dragi
 uneori e de-ajuns un simplu "ce mai faci..?"
 mârșav joc e moartea
 și viața, de fapt,
 te simți ca un suflet
 absurd și inapt
 necopt și netrebnic
 electrizat de sirenele
 ambulanțelor ce trec pe străzi paralele
 cu mințile noastre închise, incapabile să se exteriorizeze la extrem
 mi-e frig și mi-e lacrimi
 ce teamă, ce ger
 rațiunea insistă să-mi bată mâhnirea
 urmează-ți instinctul primar, doar atât
 fii numai ce vrei, fii tot ce ai vrut.