puzzle

 iartă-mă, te rog, pentru întârziere
 am fost doar vizavi să-ți cumpăr niște miere
 în dulcile nopți ce ne-așteaptă de-acum
 să-ți fiu călăuza, iar tu să-mi fii drum..
 am așteptat un pic, dar iată c-ai venit
 mi-am prins în minte gustu-ți
 ți-am scris pe piele-n vis
 toți centimetrii care-ar putea să ne separe
 se anihilează, aerul dispare
 suntem uniți, împreunați, îmbinați
 ca într-un joc de asamblare, iar tu
 ești piesa aia pierdută
 pe care o rătăcești sub canapea
 și o găsești deodată
 din întâmplare
 fără să știi unde s-a ascuns până acum oare
 și o lipești
 cu piesa cealaltă
 care stătea însingurată și uitată pe raftul de sus al bibliotecii vechi
 și uite, deodată, ești numai ochi și urechi
 căci ți s-a întâmplat și ție, cotidianul te bate
 dar în lumea asta ceva încă răzbate
 unirea simplă și pură a două piese de joc
 e doar o faină-ntâmplare, e doar ceva de noroc
 și toate astea s-au petrecut
 într-o seară în care eu nu aveam nimic de pierdut
 căci ce ar putea oare, a se întâmpla
 decât ca lumea mea
 să se lovească de a ta?