te-am iubit atât de frumosîncât tot restul lumii mi se pare pe dos
ai trezit în mine furtuni rupte din rai
când te-am găsit am spus "aici erai"...
ce prostesc pare totul acum
nu e nici început, dar nici final de drum
nici măcar în vis nu-mi mai apari
mi s-a uscat tot sufletul, am plâns ce-mi erai..
e praf peste amintirile astea
și-mi pare rău, e atât de păcat
în două organul cel vital l-ai despicat
inima mea, absurdă, acum doar mai bate
să simtă, s-asculte, nu prea mai poate
căci tot ce ai fost tu,
tot ce ai însemnat,
mi-a rămas ca un monstru
și noaptea sub pat
mi-e frică să mă uit,
mi-e frică să te văd
îmi pierd echilibrul și nu mai am timp
numele tău a devenit venin pe limbă
orizontul meu te mai cuprinde pe tine ..?
n-ai vrut să-mi faci rău, nu mi-ai făcut prea bine..
No comments:
Post a Comment