October 6, 2015

poveste de seară (II)

 te-am iubit atât de frumos
 încât tot restul lumii mi se pare pe dos
 ai trezit în mine furtuni rupte din rai
 când te-am găsit am spus "aici erai"...
 ce prostesc pare totul acum
 nu e nici început, dar nici final de drum
 nici măcar în vis nu-mi mai apari
 mi s-a uscat tot sufletul, am plâns ce-mi erai..
 e praf peste amintirile astea
 și-mi pare rău, e atât de păcat
 în două organul cel vital l-ai despicat
 inima mea, absurdă, acum doar mai bate
 să simtă, s-asculte, nu prea mai poate
 căci tot ce ai fost tu,
 tot ce ai însemnat,
 mi-a rămas ca un monstru
 și noaptea sub pat
 mi-e frică să mă uit,
 mi-e frică să te văd
 îmi pierd echilibrul și nu mai am timp
 numele tău a devenit venin pe limbă
 orizontul meu te mai cuprinde pe tine ..?
 n-ai vrut să-mi faci rău, nu mi-ai făcut prea bine..

No comments:

Post a Comment