am fost doar vizavi să-ți cumpăr niște miereîn dulcile nopți ce ne-așteaptă de-acum
să-ți fiu călăuza, iar tu să-mi fii drum..
am așteptat un pic, dar iată c-ai venit
mi-am prins în minte gustu-ți
ți-am scris pe piele-n vis
toți centimetrii care-ar putea să ne separe
se anihilează, aerul dispare
suntem uniți, împreunați, îmbinați
ca într-un joc de asamblare, iar tu
ești piesa aia pierdută
pe care o rătăcești sub canapea
și o găsești deodată
din întâmplare
fără să știi unde s-a ascuns până acum oare
și o lipești
cu piesa cealaltă
care stătea însingurată și uitată pe raftul de sus al bibliotecii vechi
și uite, deodată, ești numai ochi și urechi
căci ți s-a întâmplat și ție, cotidianul te bate
dar în lumea asta ceva încă răzbate
unirea simplă și pură a două piese de joc
e doar o faină-ntâmplare, e doar ceva de noroc
și toate astea s-au petrecut
într-o seară în care eu nu aveam nimic de pierdut
căci ce ar putea oare, a se întâmpla
decât ca lumea mea
să se lovească de a ta?
