Drum (Renaştere)

Pietre multe
Secătuiesc calea spre
Un ceva mai bun.

Florile negre
Opresc ploaia
Şi o transformă-n scrum.

Tu, cu voalul împăienjenit
Priveşti pentru ultima dată
Înapoi.

Mergi cu paşi mici, calculaţi
Şi-ncerci să nu te-mpiedici
În râurile de lacrimi
Pe care le-ai vărsat.

Deodată,
Te prăbuşeşti peste fluturii durerii tale
Însă ei te înalţă
Şi te ajută să zbori
Mai departe, poate, de nori...