Fericire sau sens ?

" Fericirea nu este învăluită în mister.
Oamenii nefericiţi sunt toţi la fel. O rană suferită cu mult timp în urmă, o dorinţă neîmplinită, o lovitură data mândriei, o scânteie pâlpâitoare de iubire înăbuşită de dispreţ - sau, mai rău, de indiferenţă - se agăţă de ei, sau ei de ea, şi astfel trăiesc fiecare zi înfăşuraţi în vălul zilelor trecute. Omul fericit nu se uită înapoi. Nu priveşte înainte. Trăieşte în prezent
Şi chiar aici e problema. Prezentul nu poate niciodată să ofere un anumit lucru: sensul. Căile fericirii şi cele ale sensului nu sunt identice. Ca să găsească fericirea, omul trebuie să trăiască doar în limitele clipei prezente; să trăiască doar pentru clipă. Dar dacă vrea sens - sensul viselor, al secretelor, al vieţii sale -, trebuie să-şi locuiască din nou trecutul - oricât de întunecat, şi să trăiască pentru viitor - oricât ar fi de nesigur. Astfel, natura ne flutură prin faţa ochilor fericirea şi sensul, cerându-ne doar să alegem. "

"Interpretarea crimei" - Jed Rubenfeld