nu

 Trebuia să mă fac psiholog
 să am grijă de sufletul tău olog
 tu nu știi cum să zbori...
 printre mări, peste nori.
 tu nu știi să trăiești
 prin mii de povești.
 nu știi să respiri
 iubind amintiri.
 nu știi să reziști
 la ochi mult, mult prea triști.
 Tu nu știi..mai nimic
 Nici prea mult, nici un pic
 Nu știi eu cât te-am vrut
 Nu știu, nu te-am avut.

Marţi

 Luna a luat-o razna

 Vorbește cu norii

 Neînsetaţi, fiorii

 Îi cântă în strună.

 Ce nebună.

 Îmi furtună trecutul pe sub tâmple

 Din șoapte albe să se-astâmpere

 Nu pot.

Comandă-mi să opresc ploaia

Și buzele să-ți sărute durerea

Ce joc ne-nsemnat e tăcerea..

Rupe din ea.

Strangers in the night

 Dar câți străini să frângă 

 ce-a fost mult, mult prea frânt 

 o inimă plăpândă 

 ce-a plâns doar din cuvânt

 Sărut de catifea, atingeri ne-mplinite 

 ce suflet 'ntunecat 

 m-aruncă din orbite? 

 Și cine mă va prinde 

 Când mă întorc căzând ?

 Muțenia mă-mpinge

 Din gându-ți..prea curând.

 Mi-e atât de dor de mine, 

 să mă cuprind în noi 

 Și-n noaptea ce ne-ncearcă

 Să ne-mblânzim -doar goi. 

 Viața nu-i decât un joc de rănit.
 Rănești
 și ești rănit
 și roata se învârte
 la infinit.

peaceful

 într-un univers paralel 

 ne-am fi sincronizat viețile 

 ceaiurile, diminețile. 

 dar asta e doar realitate 

 și trist, aici nu prea se poate. 

 rămâi cu bine, suflete 

 prin dimineți de sâmbete 

 și seri în care-ntamplător 

 mi-a fost atât, atât de dor.. 

Ne rămân doar umbre

 Umbrele noastre își zâmbesc. 

 doar ele-au mai rămas 

 se plimbă nestingherite pe străzi 

 tânjind după apropieri ce n-au mai existat.. 

  

 Umbrele noastre sunt jucăușe și-aleargă 

 le vede, dragule, o lume întreagă 

 ele se iubesc și nu le e teamă 

 de sunete dulci ce-n noapte le cheamă.. 

  

 Umbrele noastre, timide, așteaptă,

 nu le desparte decât o șoaptă 

 tu n-ai să o zici, eu n-am să o spun 

 ne-a mai rămas doar tăcerea acum..