January 24, 2015

Poem-jumătate

 În lumea mea de pete și vise,
 De vânătăi și sărutări promise,
 Printre miracolul de a respira 
 și neputința de a rezista 
 printre cearceafurile mototolite 
 de dorința unei iubiri latente.. 
 printre îmbrățișările pernei care se hrănește cu lacrimi,
 lângă sertarul cu ciocolată, sub pătura cu dorințe, 
 Mi-am așezat calmă și liniștită sinele 
 M-am gândit apoi că nu toate pastilele au efectele așteptate, 
 Așa cum nici în viață nu supraviețuiești doar din păcate 
 Că mă hrănesc cu poezie așa cum mă hrănesc cu apă,
 Că prin cuvinte regăsesc tot ce am fost vreodată..
 Înainte să mă fi atins vreun alt suflet 
 prin gânduri 
 Atunci când îmi aparțineam doar mie, când fragilitatea consta 
 în zgârieturile de la șotron 
 și nu în nopțile arse de nesomn.
 când priveam către stele și nu mă gândeam că îmi lipsește ceva 
 când mă bucuram pur și simplu, 
 fără să cunosc prezența ta. 
 Apoi, încetul cu încetul, 
 Mi-a fost prezentat conceptul de jumatatate 
 Și-am încercat să-l identific în câțiva, se poate.. 
 răni au fost multe, dar mi-e bine 
 Încă nu te-am găsit pe tine.. 
 Eu mă descurc, oricum, și-așa.
 Sunt mulți străini în viața mea 
 Sunt multe zile risipte 
 speranțe neîmpărtășite.. 
 Tu, jumătatea mea, m-așteaptă !
 să nu ai niciun nor sub pleoapă..
 căci într-o zi te voi afla 
 Iubire, poezia mea. 

No comments:

Post a Comment