September 25, 2010

Rătăcire


Mă-ntrebi de ce plâng?
Am obosit.
Am obosit să mă mai caut în mine,
Să mă regăsesc şi-apoi să mă pierd din nou.
Am obosit de-atâta rău, de-atâta bine
Am obosit de tot..
Şi-ascunde-mă, te rog, de mine
Nu vreau, nu pot să mă mai văd..
Mi-e silă, lene şi mi-e greaţă
Trezeşte-mă în altă dimineaţă...

Vreau doar s-ascult
prin mine cum trece timpul
să simt pe piele
secundele cum pier
Şi-nfrigurată de prea multe gânduri
să-mi scriu pe pleoape toţi norii de pe cer.

2 comments:

  1. Pot sa zic "frumoase versuri"? Chiar, frumoase versuri. Uneori, e atat de greu sa aflam cine suntem, ce suntem, ce-i cu noi... Si plec de-aici citind inca o data aceste randuri scaldate in adevar... :) Frumos!

    ReplyDelete
  2. multumesc frumos :) ma bucur ca ti-a placut

    ReplyDelete